Sub semnul controversei: Vitaminele și plantele medicinale
Controversa nu mai reprezintă o noutate în
rândul vitaminelor și al
plantelor medicinale, deși atenția acordată acestui subiect oscilează de la
o perioadă la alta. În ultimul timp, sursele populare de informare au generat știri, care au etalat o serie de probleme.
Pentru început, menționăm că
cea care a dat startul intrării în ebuliție
a fost tema inutilității
vitaminelor-fie singure sau combinate între ele- în menținerea sau îmbunătățirea stării de sănătate.
Multivitaminele/suplimentele minerale constituie o țintă obișnuită a atacurilor cercetătorilor, însă nu sunt trecute cu
vederea nici vitamina D sau alte câteva plante/produse naturiste binecunoscute.
În continuare, sesizăm faptul că a devenit deja o rutină să fim avertizați în legătură cu posibilele interacțiuni între diverse suplimente, în special
cele cu extracte din plante sau între medicamentele eliberate pe bază de
prescripție medicală. Publicațiile
internaționale de specialitate (ex. Lancet,
Usa Today)[1]
au subliniat în nenumărate rânduri
incompatibilitatea dintre medicamentele care reduc capacitatea de coagulare a
sângelui sau anumite imunosupresive utilizate în tratarea virusului
imunodeficienței umane (HIV) și câteva produse naturiste populare, printre
care și tratamentul pe bază de
sunătoare ( Hypericum Perforatum)
pentru depresie, cunoscut și
sub denumirea de St. John’s wort, dar
și ginsengul coreean (Panax
Ginseng) sau chinezesc (așa
cum este denumit de englezi). Din perspectiva siguranței oamenilor, ambele seturi de probleme se
dovedesc a fi reale, necesitând astfel o atenție deosebită din partea specialiștilor.
În
același timp, controversa
asupra suplimentelor prezintă importanță
din două motive: în primul rând, pentru că dezvăluie regimul alimentar și alte obiceiuri (ne)sănătoase ale populației Terrei, iar în al doilea rând, e
imperativă pentru că divulgă informații
în legătură cu siguranța
utilizării vitaminelor și a
plantelor medicinale.
În realitate, nu doar cele amintite mai sus
au efecte adverse, ci și multe
alimente obișnuite au același impact, sau chiar mai mare, asupra
organismului atunci când sunt administrate în cadrul anumitor afecțiuni medicale. Totodată, exemplele următoare
nu sunt prezentate într-o notă exhaustivă, ci punctându-se expres problemele cu
o pondere mai mare asupra acestei teme și întrebările care caută răspunsuri cât mai amănunțite. În primul rând, ce s-a demonstrat în urma
studiilor interacțiunii medicale
dintre cele mai cumpărate suplimente? În al doilea rând, dacă un număr așa mare de alimente reprezintă o amenințare, faptul că nu s-a pus prea mult accent
pe factorii alimentari sugerează că
regimul alimentar al oamenilor se reduce la un număr mic de alegeri nutriționale? În al treilea rând, este oare cazul
ca multe din condițiile în care
sunt administrate medicamentele pentru uz cronic să se îmbunătățească prin simple schimbări în regim și/sau prin recurgerea, ca primă
alegere, la vitamine, produse naturiste sau alte suplimente care au efecte
secundare neglijabile?
Vitamina D
Cel mai bun exemplu de
a prezenta atacurile controversate asupra vitaminelor îl reprezintă analizele
greșit interpretate apărute
fără a fi trecute prin filtrul critic al unui specialist atât în jurnalele de
specialitate, cât și în presa de
zi cu zi. Publicația USA Today a înfățișat în data de
23 ianuarie, a.c., faptul că studiile și recenziile despre vitamina D nu au descoperit „niciun beneficiu
significant pentru sănătatea inimii, în prevenirea cancerului sau vreun efect
pozitiv asupra sănătății sistemului
osos.”[2] Articolul jurnalului
medical Lancet expune o meta-analiză
considerată a fi obtuză de unii medici, cum ar fi Dr. Clouatre din Statele
Unite, deoarece susține că „
dovezile nu oferă sprijin în favoarea suplimentelor de vitamina D”[3], situația fiind
tratată cu scepticism. Dr. Clouatre afirmă că articolul respectiv se
bazează pe experimente desuete în care s-au folosit prea puține doze de vitamina D pentru ca rezultatul
să poată avea efectul scontat. Cu alte cuvinte, studiile alese și folosite ca bază pentru recentele
meta-analize ale vitaminei D sunt inadecvate deoarece s-au conturat în jurul
unui dozaj zilnic necorespunzător de vitamina D. Se consideră că vitamina D3
scade rata mortalității în rândul
populației vârstnice, iar statisticile
în privința vitaminei D2,
alfacalcidolului și
calcitriolului nu prezintă efecte benefice asupra reducerii ratei mortalității.
Medicamentele anticoagulante
Numeroși oameni în vârstă sunt tratați cu medicamente anticoagulante pentru a
reduce riscul apariției atacurilor
de cord sau a cheagurilor de sânge. Un astfel de medicament este warfarina.
Interacțiunea medicamentelor cu
orice fel de anticoagulante este un fenomen obișnuit, inclusiv cu elemente din viața de zi cu zi precum alcoolul sau aspirina. Efectele
secundare evoluează de la sângerare până la
ușoare echimoze, sângerări
ale nasului, sau scaun de aspectul gudronului. Interferența anticoagulantelor este atât de întâlnită, încât unii
experți farmaceutici
avertizează pacienții asupra
administrării vreunui medicament, chiar și a unei banale aspirine, fără să consulte mai întâi un doctor sau un
farmacist.
Totodată, extractele de
ginkgo biloba pot reprezenta o problemă pentru cei care combină aceste produse
naturiste cu medicamentele anticoagulante, deoarece ginkgo biloba îndeplinește funcții similare cu aceste medicamente, pe lângă celelalte beneficii oferite.
Extractul de ginkgo îmbunătățește circulația sângelui, accelerează eliminarea toxinelor din sistem și protejează corpul de factorul de activare
a plachetelor sanguine (PAF).
Alimentația pare să fie cel mai important factor
pentru aceste probleme. Un număr mare de alimente sunt cunoscute pentru efectul
de ”subțiere” a sângelui. Sursele
de acizi grași Omega 3, în
care sunt incluse nucile, peștele gras
oceanic, de apă rece, tind să sporească procesul de coagulare al sângelui. Ceapa
și usturoiul acționează ca subțietori ai sâgelui, în special dacă se consumă des și în cantități mari. Un alt anticoagulant natural este păducelul, care
este baza unor băuturi populare din Asia și folosit în ceaiuri în Europa. Vinul roșu, mai ales dacă are o concentrație mare de resveratrol (antioxidant puternic), poate crește timpul de coagulare. Chinina din apa
tonică va mări sau prelungi acțiunile warfarinei, fiind posibil ca aceasta să aibă propriile efecte de subțiere. De asemenea, grapefruitul este
notoriu pentru efectul de epurare a compușilor de genul warfarinei, accentuând astfel riscul apariției hemoragiei.
Piperul negru, piperul roșu, ghimbirul și Pipalli (piper lung) pot fie augmenta absorbția altor compuși , fie/și influența citocromul P450. Unele surse de
lecitină, cum ar fi cele din ou, pot intensifica asimilarea anumitor
medicamente. În general, alcoolul amplifică efectele multor medicamente, fie prin
sporirea absorbției, prin
producerea propriilor efecte aditive, fie prin întârzierea epurării.
Unele elemente
din alimentație pot interacționa cu celelalte în mod direct prin
absorbție, exemplu fiind
acidul tanic sau fibrele din fructe și legume; altele intervin indirect prin activarea metabolismului, a funcțiilor ficatului și/sau a rinichilor. Plantele medicinale au, bineînțeles, multe efecte puternice asupra
corpului uman și nu trebuie
privite drept inofensive doar pentru simplul fapt că sunt naturale. Un exemplu
de lipsă de informare îl constituie situația Statelor Unite care se bazează în special pe creșterea producției unor alimente folosite în
special în „fast food-uri”(porumb, grâu, sfeclă de zahăr, etc.) în timp ce nu
se iau măsuri pentru a reduce costurile producătorilor de legume și fructe proaspete, adică alimente care
sunt mai degrabă sănătoase, nu simple surse delicioase de calorii. Acest lucru
duce la grave probleme gastrice, cum ar fi refluxul gastro-esofagian. Interesant
este faptul că într-o mare parte a
Asiei, refluxul acidului gastric este aproape necunoscut, deoarece ghimbirul
este parte integrantă din alimentația populației; ghimbirul fiind
cunoscut pentru faptul că întărește sfincterul esofagian.
Există o dihotomie în
gândirea multor oameni de medicină care consideră, pe de o parte că plantele nu
aduc niciun beneficiu, iar pe de altă parte cei care le consideră o amenințare pentru medicamentele prescrise pacienților. Alimentele sprijină structura și funcțiile organismului, în timp ce medicamentele intervin.
Atât timp cât plantele sunt percepute ca lipsite de beneficii, ele ar putea fi
clasate în categoria alimentelor, adică, inofensive și o pierdere de bani în privința beneficiilor asupra sănătății. Dar dacă se acceptă unanim faptul că acestea aduc
numeroase beneficii, atunci trebuie tratate ca medicamente care posedă o serie
de efecte secundare și care pot acționa în mod nefericit când sunt
administrate simultan cu alte medicamente.
Problema este că oamenii
recurg la medicamente și vitamine pentru
orice tip de afecțiune, fără să
consulte mai întâi medicul, uitând de faptul că până și alimentele de zi cu zi pot avea efecte puternice asupra
organismului. Atunci, de ce să nu apelăm prima dată la beneficiile alimentelor,
apoi la produsele naturiste, iar la medicamente doar atunci când toate
celelalte se dovedesc ineficiente în
lupta cu afecțiunile medicale
ale omului modern?
[1] Reid IR, Bolland MJ, Grey
A. Effects of vitamin D supplements on
bone mineral density: a systematic review and meta-analysis. Lancet. 2014
Jan 11; 383(9912):146-55.
[3] Reid IR, Bolland MJ, Grey A. Effects of vitamin D supplements on bone mineral density: a systematic
review and meta-analysis. Lancet. 2014 Jan 11; 383(9912):146-55.
No comments:
Post a Comment