Jean Nouvel, un temerar în abordarea contextuală a
arhitecturii
Anul 1987 a însemnat pentru arhitectul de
origine franceză Jean Nouvel începutul unei cariere de succes în lumea proiectării
de clădiri. Acesta este cunoscut pentru abordarea sa contextuală în domeniul
arhitecturii, opunându-se vehement clădirilor cu aspect convențional și
prefabricat, răspândite pe întreg mapamondul: „Rolul meu este să încerc să
înțeleg unde va fi situat viitorul edificiu, care îi sunt originile și ce
semnificație va avea pentru locul în care va fi construit.” Pentru Jean Nouvel
este esențial ca designul clădirilor sale să nu aibă pereche în lume. O clădire
face parte integrantă din istorie, explică Jean Nouvel: „O construcție va avea
mereu legături, rădăcini. Sunt un arhitect contextual, dar pentru mine
contextul nu este reprezentat doar de amplasament. Este, mai presus de toate, un context istoric
vast- un context cultural.” Conform
opiniei sale, arhitectura construiește legături puternice între statele lumii.
Jean Nouvel
(n. 1945) a absolvit cursurile de la
Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris și este membru fondator
al mișcării culturale Mars 1976 și al Sindicatului Arhitecturii. De-a lungul
carierei sale, el a obținut numeroase distincții printre care Premiul Aga Khan
pentru arhitectură acordat în 1989 ca semn de recunoaștere a excelenței sale în
domeniu, în special pentru designul Institului Lumii Arabe din Paris. Fațada
sudică a clădirii, cu o deschizătură geometrică, high-tech, compusă din multe diafragme,
reușește să fie neconvențională, nonconformistă în răspunsul creativ la
nivelurile de lumină schimbătoare, care se deschid și se închid în funcție de
prezența sau absența soarelui, o structură care evocă elementul „moucharaby” (un
fel de model de grilaj specific arhitecturii tradiționale arabe). În 2008,
Nouvel a primit premiul Pritzker, considerat cea mai înaltă distincție pentru
arhitecți. A obținut și alte premii printre care un Golden Lion în cadrul
competiției Bienala de la Veneția (2000), o medalie de aur de la Institutul
Regal al Arhitecților Britanici (2001) și Praemium Imperiale (2001) acordat de
Asociația Artei Japoneze „artiștilor care au adus o contribuție semnificativă
la dezvoltarea artelor universale și a culturii.”
O
legătură deosebită este între arhitectul francez și lumea arabă, unde se duce o
luptă pentru identitate și există o mare dorință de
modernizare. Jean Nouvel explică faptul că procesul de dezvoltare a societății
are un ritm alert; din această cauză omul observă prea multă structuri
arhitecturale amplasate în locuri nepotrivite, fără pic de culoare locală sau
identitate. În acest context, pentru francez important este ca arhitectura să
reflecte identitatea și religia poporului arab. Arhitectura lumii arabe este
conectată cu arhitectura islamică, care are o relație specială cu geometria,
arta abstractă, cu elementele ornamentale, lumina și apa. Institutul Lumii
Arabe reprezintă o joacă între lumină și geometrie, elemente regăsite și în
designul Turnului Burj Qatar construit pentru șeicul Saud. Proiectul „Sea
Lights”( Luminile mării) cuprinde aceste
două teme tratate, însă, diferit, legate de un alt element specific
arhitecturii arabe, apa.
Crezul
său profesional este că un bun arhitect nu este acela care își impune propriile
valori artistice sau emoții asupra unei clădiri care nu îi aparține, ci acela
care știe să asculte. Nu poți veni cu portofoliul propriu și să îl folosești în
orice loc, spune Jean Nouvel. De exemplu, pentru Emiratele Arabe Unite e o adevărată provocare, în
contextul dezvoltării economice și turistice, acea ambiție de a inventa noi
locuri pentru relaxare și pentru afaceri. E greu să-și păstreze identitatea
astfel. „Graba nu este un
consilier bun, de aceea observi la tot pasul clădiri care par așezate alandala,”
este de părere Jean Nouvel. Rolul primordial al arhitectului este să reamintească lumii că o clădire
aparține unei entități. Cu alte cuvinte, pământul nu este pustiu, există o moștenire istorică și
geografică, un trecut legat de deșert, de mare, dar mai ales conectat cu
religia și cultura generală despre regiunea arabă.
Diafanul
și paradoxul sunt obiectele obsesiei
lui. Toate acestea s-au întrupat în proiecția Fundatiei Cartier pentru Arta
Contemporană din Paris. O construcție
din sticlă care este protejată de un zid complementar, plăsmuit tot din sticlă,
la o depărtare mică de aceasta. Ceea ce pătrunzi cu privirea este un edificiu
construit din oțel translucid si care se camuflează în spatele unui ecran ce oglindește în mod
imuabil aleile și bolta cerească. Jean Nouvel nu poate zămisli
arhitectura în sine, ci o arhitectură al cărei țel este îmbunătățirea unei
situații precedente, ajungând și ea, odată cu trecerea timpului, perisabilă. Imaginea figurativă stă în centrul
universului arhitectural a lui Jean Nouvel,
care ar trebui sa fie, totodată, inclusă în limbajul specific arhitecturii, poziționată la
acelasi nivel cu elementele fundamentale
precum caracterul abstract, culoarea și geometria. Arhitectura absoarbe emulsia de imagini din toate ariile, cu
predilecție din artele plastice, reclame și arta cinematografiei. Astfel, efectele de imagine sunt
anticipate încă din etapa de născocire a
proiectului. Imaginile au un rol
important datorită influenței la nivel afectiv, iar arhitectura trebuie să facă
uz de concordanța unor imagini cu caracter simbolic, metaforic, pe care să le
înglobeze în registrul său actual. Jean Nouvel este arhitectul care a schițat viitorul Guggenheim din Rio de Janeiro, a proiectat
clădiri în Soho, New York, dar și Gasometer din Viena sau Galeriile La Fayette
din Berlin. Informații despre Quai Branly se găsesc cu siguranță în lista de muzee, dar și în catalogul cu lucrări
concepute de ingeniozitatea lui Jean Nouvel. Pe deasupra, în aglomerația
pariziană există un muzeu consacrat culturilor care nu aparțin Occidentului,
unde ai ocazia să întâlnești, atât la interior, cât și la exterior, elemente
sacre din Asia și Africa.
Pentru Jean Nouvel, designul întregește
activitatea din domeniul arhitectural. În urma muncii înfăptuite cu echipa sa,
oamenii se bucură de modele originale de mobilier de birou, scaune, mese,
elemente care să fie în armonie cu ale sale clădiri și care să le confere
coeziune. Un alt exemplu de atingere a unității constă în proiectul hotelului Puerta America din Madrid, unde
Nouvel îmbină designul modern cu fotografiile artistului Araki pentru apartamentele de la un nivel
superior. Fațada si mansarda
acestui hotel sunt tot rodul imaginației
francezului, care se numără printre cele mai importante nume din arhitectură.
Lista
lucrărilor arhitecturale finalizate de Nouvel cuprinde una dintre cele trei
clădiri care constituie Muzeul Leeum din Seoul (2006), construită în Minneapolis, muzeul care nu s-a supus canoanelor, Quai
Branly (2006) din Paris, și Sala de Concerte din Copenhaga (2009), cu al său
exterior de un albastru deschis care funcționează pe timp de noapte ca ecran pe
care sunt proiectate diverse imagini video. Împreună cu arhitecții Zaha Hadid,
Frank Gehry și Ando Tadao, Nouvel a obținut dreptul de a schița designul unei
clădiri pentru districtul cultural din Abu Dhabi, situat apoape de țărm. Se
preconizează ca lucrările lui Nouvel să
reprezinte o ramură a muzeului Louvre. De asemenea, el a fost ales să
proiecteze pentru New York un turn pe
care să fie reprezentat un melanj
de elemente de poveste, clădire ce va fi poziționată în apropiere de Muzeul De
Artă Modernă.
Lipsa
unui stil particularizat și pregnant este de fapt trăsătura definitorie a
stilului arhitectului francez. Un colaborator de al său, Frank Gehry, a făcut
rezumatul punctelor forte și ale celor slabe regăsite în abordarea lui Nouvel:
„El experimentează diverse tehnici, care nu ies mereu așa cum au fost
planificate. Există un amestec de elemente; unele sunt extraordinare, altele
sunt experimente, lucruri care nu dau bine din punct de vedere estetic. Cu
toate acestea, Jean nu se teme să încerce ineditul, lucrurile nemaiîntâlnite și
neîncercate de nimeni până acum. Aceasta este, într-adevăr, o mare calitate.”
