Romanul Katharinei Hagena intitulat ”Somn și dispariție”
Titlu: Vom Schlafen und Verschwinden
Anul apariției: 2012
Editura: Kiepenheuer & Witsch Verlag
Ellen Feld, cercetătoare în domeniul somnului, stă de veghe și reflectează asupra vieții sale în Hamburg, asupra tremuratului metroului de sub ea și a ciripitului primelor păsări de afară, asupra intermezzo-ului din Dublin, în care este relatată transformarea fiicei ei Orla în femeie. Și la diversele straturi de bază ale trecutului, la o localitate de pe Rinul Superior, unde a pierdut-o pe mama sa, o femeie ce a trecut mai întâi prin stadiul de demență, iar mai apoi în comă, și la tot felul de astfel de lucruri. ”Schicht um Schicht blättert ab von dieser Nacht”/”Strat cu strat se scorojește această noapte”- susură naratoarea Ellen și ce va mai rămîne la sfârșit nu e decât o altă incertitudine.
”Somnul este un tărâm în care se coboară, o utopie a adâncimilor”- recunoaște Ellen. Dar ea rămâne de veghe și se scufundă în alte adâncuri.Pe lângă principalul curent al Rinului și amintirile sale, există în acest text o împletitură alcătuită din brațele izolate ale fluviului și urmele unei civilizații dispărute. Așa își desfășoară Katharina Hagena în cel de al doilea roman al său ”Somn și dispariție” unele fire narative care, atârnând pe lângă povestea centrală, par neconectate, asemenea brațelor despărțite ale fluviului.
Totuși, neașteptate devin aceste ape stătătoare ale narațiunii, care apoi se revarsă tumultuos în fluxul central al romanului, unde scriitoarea clarifică unele întrebări vechi și născocește altele noi.
Astfel, aflăm și noi despre Lutz, primul iubit al lui Ellen până când a dat bir cu fugiții; despre Benno, următorul pe care l-a iubit până ce a încremenit; despre Andreas, pe care însă nu l-a iubit și ,din această cauză, a amuțit.Ni se pare chiar că auzim repetițiile corale la care participa Ellen cu voia tatălui ei ca să studieze liedurile lui Dowland * ce determinau ca vechile impulsuri de ură să cedeze locul geloziei. Ne prăbușim într-o lume în care opozițiile se îmbină:noaptea cu ziua; veghea cu visul; aerul cu apa. Depărtarea în zbor și scufundarea, suprafața și adâncimea formează universuri intermediare.
Toate acestea sunt exprimate de Katharina Hagena într-un mod vioi și energic, când și când puțin prea sigur pe sine, ”alert și în același timp inconștient”, așa cum spune povestitoarea, deoarece cadența cuvintelor servește tocmai la înregistrarea unei alte opoziții: aceea dintre imperceptibila și lejera textură narativă și rețelele de motive etanș înnodate și profunde.
Sub torent, în nisipul mișcător și deasupra norilor acestei, la prima vedere, voioase proze narative, boala, rana și cel mai sumbru dintre somnuri-moartea- stau la pândă.
Katharina Hagena a reușit să creeze un text literar foarte vigilent și foarte vioi despre moarte și somn. Ce reiese din ”relatarea despre fluviu”, după lectura acestui roman, poate servi ca motto al acestei cărți: ”Atenție! Pericol de atracție!”
Fiecare personaj e captivat de ceva îndepărtat , deasupra munților sau chiar din adâncuri. La fel se întâmplă și cu noi, cititorii.
*John Dowland (1536-1626)-compozitor englez, a publicat un important studiu de Azres pentru voce și lăută, inițiind astfel un gen în care Anglia va excela pentru un sfert de secol.
