Jean Nouvel, un temerar în abordarea contextuală a arhitecturii

Jean Nouvel, un temerar în abordarea contextuală a arhitecturii

    Anul 1987 a însemnat pentru arhitectul de origine franceză Jean Nouvel începutul unei cariere de succes în lumea proiectării de clădiri. Acesta este cunoscut pentru abordarea sa contextuală în domeniul arhitecturii, opunându-se vehement clădirilor cu aspect convențional și prefabricat, răspândite pe întreg mapamondul: „Rolul meu este să încerc să înțeleg unde va fi situat viitorul edificiu, care îi sunt originile și ce semnificație va avea pentru locul în care va fi construit.” Pentru Jean Nouvel este esențial ca designul clădirilor sale să nu aibă pereche în lume. O clădire face parte integrantă din istorie, explică Jean Nouvel: „O construcție va avea mereu legături, rădăcini. Sunt un arhitect contextual, dar pentru mine contextul nu este reprezentat doar de amplasament. Este, mai presus de toate, un context istoric vast- un context cultural.”  Conform opiniei sale, arhitectura construiește legături puternice între statele lumii.

     Jean Nouvel (n. 1945)  a absolvit cursurile de la Școala Națională Superioară de Arte Frumoase din Paris și este membru fondator al mișcării culturale Mars 1976 și al Sindicatului Arhitecturii. De-a lungul carierei sale, el a obținut numeroase distincții printre care Premiul Aga Khan pentru arhitectură acordat în 1989 ca semn de recunoaștere a excelenței sale în domeniu, în special pentru designul Institului Lumii Arabe din Paris. Fațada sudică a clădirii, cu o deschizătură geometrică, high-tech, compusă din multe diafragme, reușește să fie neconvențională, nonconformistă în răspunsul creativ la nivelurile de lumină schimbătoare, care se deschid și se închid în funcție de prezența sau absența soarelui, o structură care evocă elementul „moucharaby” (un fel de model de grilaj specific arhitecturii tradiționale arabe). În 2008, Nouvel a primit premiul Pritzker, considerat cea mai înaltă distincție pentru arhitecți. A obținut și alte premii printre care un Golden Lion în cadrul competiției Bienala de la Veneția (2000), o medalie de aur de la Institutul Regal al Arhitecților Britanici (2001) și Praemium Imperiale (2001) acordat de Asociația Artei Japoneze „artiștilor care au adus o contribuție semnificativă la dezvoltarea artelor universale și a culturii.”

   O legătură deosebită este între arhitectul francez și lumea arabă, unde se duce o luptă pentru identitate și există o mare dorință de modernizare. Jean Nouvel explică faptul că procesul de dezvoltare a societății are un ritm alert; din această cauză omul observă prea multă structuri arhitecturale amplasate în locuri nepotrivite, fără pic de culoare locală sau identitate. În acest context, pentru francez important este ca arhitectura să reflecte identitatea și religia poporului arab. Arhitectura lumii arabe este conectată cu arhitectura islamică, care are o relație specială cu geometria, arta abstractă, cu elementele ornamentale, lumina și apa. Institutul Lumii Arabe reprezintă o joacă între lumină și geometrie, elemente regăsite și în designul Turnului Burj Qatar construit pentru șeicul Saud. Proiectul „Sea Lights”( Luminile  mării) cuprinde aceste două teme tratate, însă, diferit, legate de un alt element specific arhitecturii arabe, apa.

    Crezul său profesional este că un bun arhitect nu este acela care își impune propriile valori artistice sau emoții asupra unei clădiri care nu îi aparține, ci acela care știe să asculte. Nu poți veni cu portofoliul propriu și să îl folosești în orice loc, spune Jean Nouvel. De exemplu, pentru Emiratele  Arabe Unite e o adevărată provocare, în contextul dezvoltării economice și turistice, acea ambiție de a inventa noi locuri pentru relaxare și pentru afaceri. E greu să-și păstreze identitatea astfel. „Graba nu este un consilier bun, de aceea observi la tot pasul clădiri care par așezate alandala,” este de părere Jean Nouvel. Rolul primordial al arhitectului  este să reamintească lumii că o clădire aparține unei entități. Cu alte cuvinte, pământul nu este  pustiu, există o moștenire istorică și geografică, un trecut legat de deșert, de mare, dar mai ales conectat cu religia și cultura generală despre regiunea arabă.

      Diafanul și paradoxul sunt  obiectele obsesiei lui. Toate acestea s-au întrupat în proiecția Fundatiei Cartier pentru Arta Contemporană din Paris. O construcție din sticlă care este protejată de un zid complementar, plăsmuit tot din sticlă, la o depărtare mică de aceasta. Ceea ce pătrunzi cu privirea este un edificiu construit din oțel translucid si care se camuflează  în spatele unui ecran ce oglindește în mod imuabil  aleile și bolta cerească. Jean Nouvel nu poate zămisli arhitectura în sine, ci o arhitectură al cărei țel este îmbunătățirea unei situații precedente, ajungând și ea, odată cu trecerea timpului, perisabilă. Imaginea figurativă stă în centrul universului arhitectural a lui Jean Nouvel, care ar trebui sa fie, totodată, inclusă în  limbajul specific arhitecturii, poziționată la  acelasi nivel cu elementele fundamentale precum caracterul abstract, culoarea și geometria. Arhitectura absoarbe emulsia de imagini din toate ariile, cu predilecție din artele plastice, reclame și arta cinematografiei. Astfel, efectele de imagine sunt anticipate încă  din etapa de născocire a proiectului. Imaginile au un rol important datorită influenței la nivel afectiv, iar arhitectura trebuie să facă uz de concordanța unor imagini cu caracter simbolic, metaforic, pe care să le înglobeze în registrul său actual. Jean Nouvel este arhitectul care a schițat  viitorul Guggenheim din Rio de Janeiro, a proiectat clădiri în Soho, New York, dar și Gasometer din Viena sau Galeriile La Fayette din Berlin. Informații despre Quai Branly se găsesc cu siguranță în  lista de muzee, dar și în catalogul cu lucrări concepute de ingeniozitatea lui Jean Nouvel. Pe deasupra, în aglomerația pariziană există un muzeu consacrat culturilor care nu aparțin Occidentului, unde ai ocazia să întâlnești, atât la interior, cât și la exterior, elemente sacre din Asia și Africa.

   Pentru Jean Nouvel, designul întregește activitatea din domeniul arhitectural. În urma muncii înfăptuite cu echipa sa, oamenii se bucură de modele originale de mobilier de birou, scaune, mese, elemente care să fie în armonie cu ale sale clădiri și care să le confere coeziune. Un alt exemplu de atingere a unității constă în proiectul hotelului Puerta America din Madrid, unde Nouvel îmbină designul modern cu fotografiile artistului  Araki pentru apartamentele de la un nivel superior. Fațada si mansarda acestui hotel  sunt tot rodul imaginației francezului, care se numără printre cele mai importante nume din arhitectură.

   Lista lucrărilor arhitecturale finalizate de Nouvel cuprinde una dintre cele trei clădiri care constituie Muzeul Leeum din Seoul (2006), construită în Minneapolis,  muzeul care nu s-a supus canoanelor, Quai Branly (2006) din Paris, și Sala de Concerte din Copenhaga (2009), cu al său exterior de un albastru deschis care funcționează pe timp de noapte ca ecran pe care sunt proiectate diverse imagini video. Împreună cu arhitecții Zaha Hadid, Frank Gehry și Ando Tadao, Nouvel a obținut dreptul de a schița designul unei clădiri pentru districtul cultural din Abu Dhabi, situat apoape de țărm. Se preconizează ca  lucrările lui Nouvel să reprezinte o ramură a muzeului Louvre. De asemenea, el a fost ales să proiecteze pentru New York un turn pe  care  să fie reprezentat un melanj de elemente de poveste, clădire ce va fi poziționată în apropiere de Muzeul De Artă Modernă.

   Lipsa unui stil particularizat și pregnant este de fapt trăsătura definitorie a stilului arhitectului francez. Un colaborator de al său, Frank Gehry, a făcut rezumatul punctelor forte și ale celor slabe regăsite în abordarea lui Nouvel: „El experimentează diverse tehnici, care nu ies mereu așa cum au fost planificate. Există un amestec de elemente; unele sunt extraordinare, altele sunt experimente, lucruri care nu dau bine din punct de vedere estetic. Cu toate acestea, Jean nu se teme să încerce ineditul, lucrurile nemaiîntâlnite și neîncercate de nimeni până acum. Aceasta este, într-adevăr, o mare calitate.”